duminică, 19 iunie 2011

Partidul Pensionarilor


Ce nu face omul pentru voturi? Mai ales când acest om este om de casă prin excelență.

Desigur, este vorba despre domnul Oprea de la Ministerul Apărării, cel care a fost om de casă al președintelui Iliescu și acum este om de casă al lui Băsescu, cel căruia nu îi mai putem zice președinte, după ce a fost făcută publică condiția lui de agent de influență al unei mari puteri străine în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, adică a României.

Ce a făcut acest Oprea pentru voturi? A purces la cooptarea a vreo 25 de mii de pensionari militari în efortul conjugat de a păstra actuala guvernare la putere și după alegerile din viitorul din ce în ce mai apropiat. Iar această cooptare se face prin „recalcularea” pensiilor militarilor.

Poate cifra celor cooptați nu vi se pare mare. Dar această cifră este foarte aproape de cea care a decis cine să fie președinte de România în al doilea tur de scrutin din anul 2009. Desigur, față de cele un milion de voturi promise de omologul său de la Ministerul Afacerilor Externe, cele vreo 100.000 de voturi pe care acești 25.000 de pensionari ai lui Oprea de la Apărare le pot aduce par o nimica toată. Ele au însă câteva merite esențiale, cel puțin în viziunea „puterii”.

Primul merit este că aceste voturi nu vor mai fi plătite de la partid, ci de la bugetul de stat. Și acest lucru este important, chiar dacă cele 500 de lei lunar, în medie, pe fiecare pensionar militar căruia îi va crește această pensie, costă mai mult decât o găleată portocalie și două kile de zahăr date în pre-ziua alegerilor. Partidul va rămâne astfel cu mai mulți bani pentru celelalte „eforturi” electorale.

Al doilea merit este că ele vor fi voturi efective, adică oamenii chiar se vor duce la vot și vor vota cum le spune cel care „îi plătește” cu aceste pensii majorate. Asta spre deosebire de voturile „diasporei”, de tip Ambasada României de la Paris, din 2009, care au fost considerate valabile doar pentru că nu a vrut Curtea Constituțională să verifice procesul de votare, deoarece membrii săi erau fie numiți, fie controlați, sau fie șantajați de Băsescu. Și, se pare, că nu există aceiași certitudine că, data viitoare, se vor mai putea adăuga voturi „din burtă”, cum se zice la armată. În plus, fiind voturi efective, ele au o importanță dublă, adică sunt voturi care nu vor mai fi, cu siguranță, la opoziție.

Al treilea merit este că cei 25 de mii de pensionarii militari cărora le vor crește pensiile din anul 2012 se consideră, de pe acum, „datori” lui Oprea de la minister, doar pentru că au primit acasă vestea recalculării acestor pensii. Situația este foarte similară cu cea a dascălilor care i-au votat pe Băsescu și partidul său cu un entuziasm egal cu promisiunea de semi-dublare a salariilor. Este evident că procedura de „recalculare” a pensiilor militarilor a fost inspirată din această manevră electorală de succes pentru Băsescu, Boc și partidul lor, deși, până la urmă, respectivele salarii ale profesorilor nu numai că nu au fost majorate, ci au fost și reduse cu un sfert. Iar prima datorie pe care o simt cei care au citit cât de mulți bani vor lua ei de la anul va fi, cu siguranță, să îl preamărească pe Băsescu și actualul său om de casă Oprea.

În afară de cei 25 de mii de militari pensionari cărora le vor crește pensiile de la anul, mai sunt și alți 26 de mii care rămân cu pensiile neschimbate. Aceștia, chiar dacă nu vor vota cu Băsescu și partidul lui, vor fi totuși bucuroși că nu au păți-o ca cei vreo 28 de mii cărora le vor scădea pensiile. Sau, mai corect, care vor primi pensii de asigurări sociale în valoare mai mică decât pensiile militare de stat pe care le primesc în prezent.

Acest lucru ne duce și la cel de-al patrulea merit al voturilor lui Oprea. Acela de a diviza o categorie socială. Această categorie se numește, în prezent și pe nedrept, rezerva armată. Zicem că pe nedrept se numește rezervă armată, pentru că, de fapt, ea nici nu mai există. Sunt doar niște pensionari care mai au în comun cu armata doar dreptul de a purta uniformă, la anumite momente din an. Și asta, numai dacă nu le-au mâncat-o moliile.

Text publicat initial in Clubul Cetatenilor Romani - http://poporul.ro/


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu