25 de zile

De acum știm cu toții că domnul Băsescu Traian nu avea de gând să demisioneze din funcția de președinte al României nici dacă îi cereau, în stradă, cinci milioane de români, pentru că nu vrea să renunțe la această funcție nici măcar atunci când mai mult de șapte milioane de români maturi și cu drept de vot i-au cerut răspicat și în scris să plece.

Deci, nu este deloc valabilă ipoteza că domnia sa nu va avea cum să revină în această funcție, pentru că și-a pierdut legitimitatea, că nu mai este „președintele tuturor românilor” și că întoarcerea sa la Palatul Cotroceni va fi doar o izolare a sa și, implicit a României.

Din toate aparițiile publice ale domniei sale, omnul acesta arată fără tăgadă că este pregătit, doritor și interesat să revină la „cârma” Țării.

Au mai rămas doar 25 de zile până la decizia finală a Curții Constituționale a României privind referendumul național de demitere a președintelui României, domnul Băsescu. Așa cum arată toate datele problemei, inclusiv „demisia de onoare” a domnului Ioan Rus, ministrul internelor, decizia Curții va fi una de invalidare, cu recomandarea ca domnul Băsescu să se reîntoarcă la Cotroceni, pentru că aceasta este voința majorității cetățenilor români cu drept de vot, oriunde s-ar afla ei.

Singurul aspect ce ar mai fi de comentat este de ce a decis Curtea să amâne o decizie atât de evidentă și predictibilă?

Cel mai credibil răspuns este că avem de-a face cu singura concesie pe care domnul Băsescu a fost dispus să o facă în marșul său triumfal către scaunul prezidențial, adică să amâne re-ocuparea acestuia cu patru săptămâni, pentru a liniști spiritele.

Curea Constituțională s-a complăcut să joace un rol în războiul psihologic al demiterii președintelui, trecând din figurant în primadonă, în zilele de miercuri și joi de săptămâna trecută, atunci când s-a făcut că „dezbate” contestațiile și ia decizia să nu ia nicio decizie decât după ce vede listele folosite la referendum. Acum știm că orele lungi de ședință și trecerea ei de pe o zi pe alta nu au fost altceva decât „sonde” ale suportabilității celor șapte milioane și jumătate de votanți DA pentru demitere. Probabil că, uitându-se la modul în care a reacționat publicul supus agresiunii psihologice, cei din tabăra Băsescu au apreciat că spiritele sunt prea încinse și că o decizie de invalidare luată atunci, pe loc, ar fi fost urmată de reacții de masă, cu consecințe imprevizibile.

De aceea au inventat un timp-tampon de patru săptămâni. De fapt, el a fost de șase săptămâni, dar specialiștii probabil au constatat a doua zi că patru sunt prea îndeajuns și au indicat Curții să refacă termenul, pentru a reduce cu două săptămâni așteptarea băsistă. Ceea ce Curtea a făcut, fericită să îi fie de folos celui ce tocmai i-a umplut de ordine naționale., ce le dau, printre altele, dreptul de a li se cânta imnul național la cap, când vor pleca pe ultimul drum, precum și alte onoruri militare.

În aceste 25 de zile până la termenul Curții, suporterii băsiști vor munci din greu pentru a demonstra public că singura cale spre fericirea populară este revenirea suspendatului pe tronul prezidențial. În context, se vor duce ample acțiuni de propagandă pentru a-i convinge pe cei șapte milioane și jumătate că au greșit, că au pierdut și că nu mai este nimic de făcut decât să treacă cuminți, din nou, sub înțeleapta orânduire băsistă.

Fiecare dintre aceste 25 de zile, în care cei care au votat DA consideră că rolul lor s-a încheiat și că nu mai au altceva de făcut decât să fie spectatori la ceea ce se întâmplă cu votul lor, este o zi câștigată de tabăra Băsescu. La sfârștiul perioadei, ei vor fi atât de obișnuiți cu gândul că au pierdut pentru că nu au fost suficient de mulți, încât nu va mai fi valabil argumentul că domnul Băsescu nu se poate întoarce la Palat cu șapte milioane de români maturi, cu drept de vot, împotriva sa.

Într-un asemenea plan de acțiune băsistă, contracararea coordonată de useliști devine total inoperantă.

În primul rând, pentru că patru din cele șapte milioane de votanți DA nu sunt useliști și nu vor să aibă prea mult de-a face cu domnii Antonescu și Ponta. Deci, acțiunile acestor doi politicieni nu vor avea un ecou prea mare în rândul lor. Ca să nu mai vorbim de faptul că, deși useliștii s-au declarat „apărătorii” voturilor DA ale tututor acestor multe milioane, se dovedesc de pe acum total incapabili să le „apere” efectiv.

În al doilea rând, pentru că orice acțiuni de contracarare ar întreprinde domnii Antonescu și Ponta, ele vor fi eminamente reactive. Adică, vor fi reacții la inițiativele propagandistice și mediatice băsiste. Ei nu vor putea să își impună propriile teme de discuție publică, pe când domnul Băsescu exact asta va face, va introduce o temă nouă după alta, astfel încât să nu fie niciun dubiu cine conduce „ostilitățile”.

În al treile rând, pentru că nu este nevoie de mai mult de două săptămâni pentru a se colecta suficiente dovezi, fie ele superficiale sau consistente, de proastă guvernare ale Guvernului Ponta și de neprezidențialitate ale domnului Antonescu, astfel încât credibilitatea domniilor lor se va eroda continuu, iar orice ar zice dânșii va fi din ce în ce mai irelevant.

Mai mult, se vede cât de păguboasă a fost campania anti-Băsescu, condusă  și reprezentată de tabera USL, pe timpul pregătirii referendumului, în condițiile în care obiectivul acesteia nu a fost să strângă cât mai multe milioane de voturi DA, ci să realizeze cvorumul legal de participare la referendum, cvorum pe care tot ei l-au votat și promulgat, la fel ca generalul care pornește un război pe care știe că îl va pierde, dar tot trimite trupele la luptă.

În concluzie, dacă se vrea ca acțiunea Băsescu de ostoire a momentului popular împotriva sa să nu aibă succes, atunci cei șapte milioane și jumătate de votanți DA vor trebui să își apere singuri voturile, zi de zi, în toată această perioadă. Ar trebui ca zilnic, separat de „acțiunile” politice, publicul să se manifeste prin forme specifice, de la cele de protest la evenimente ce pot atrage atenția mijloacelor de informare în masă. Iar aceste manifestații trebuie să fie active și de inițiativă și nu reacții la elementele planului de acțiune băsist.

Făcând asta, publicul responsabil românesc va dejuca planul de prostire a sa și de calmare a spiritului activ anti-băsescu pe care îl derulează domnul Băsescu Traian, cu deosebit succes, deocamdată.