marți, 4 septembrie 2012

Osul


De când a tăcut domnul Băsescu Traian Revenitul, am tăcut și eu pe subiectul omonim. Nu pentru că nu am avut ce să spun, ci pentru că ceea ce era de spus am spus încă înainte de decizia anticonstituțională a Curții Constituționale, respectată de reprezentanții mei în Parlamentul României, în numele meu, dar în pofida voinței mele suverane.


Acum, că domnul Băsescu a rupt tăcerea, pot să o rup și eu. Domnia sa a cuvântat, liber și cam dezlânat, în fața ambasadorilor români adunați într-o convocare anuală.
Din toată vorbăria domniei sale, am reținut un singur lucru. De fapt, o singură expresie, cea cu „să pună osul la treabă”. Dicționarele românești consemnează expresia „a pune osul” și o definesc drept „a munci din greu”. Deci, a pune osul la treabă este cam redundant, în sens lingvistic.
În același timp, nu prea se știe cum s-a ajuns, în limba română, la chestia cu osul. Eu nu pot decât să speculez că, așa cum s-a născut expresia „din os domnesc”, ceea ce însemna că o progenitură era provenită din acțiunea organului genital al domnului Țării, numit eufemistic „os”, tot așa, același „os” este pus la treabă, simbolic, când este nevoie să îți arăți bărbăția și să obții o anumită satisfacție.
Și mai pot să speculez că domnul Băsescu a folosit expresia respectivă știind sau, măcar, având în subconștient conotația sexuală a expresiei.
Îmi bazez această speculație pe contextul în care a apărut respectiva sintagmă. Discursul dezlânat al domniei sale a avut totuși un fir director, o temă reluată până la exasperare, cea a faptului că „instituțiile statului” au rezistat atacului perfid al opozanților politici, constituiți în majoritate parlamentară, și au continuat să funcționeze, în pofida acelui atac, până în zilele noastre. Numai că, avertizează sau amenință domnul Băsescu, procesul acesta de restaurare a „statului de drept”, șifonat de încercarea nereușită de „lovitură de stat”, trebuie să continue, iar pentru aceasta, instituțiile trebuie „să pună osul la treabă”.
Deoarece opozanții „statului de drept” s-au dovedit a fi peste șapte milioane de cetățeni români cu drept de vot, înseamnă că „osul” trebuie pus la treabă împotriva acestora. Adică, în mintea perversă și exersată prin porturi și bordele a cuvântătorului, și Curtea Constituțională, și Consiliul Superior al Magistraturii, și Procuratura Generală, și Direcția Națională Anticorupție, și „structurile de securitate națională” ar trebui să își bage „osul” în publicul acesta numeros, care a votat împotriva domniei sale. Așa cum face, de altfel, acest domn, decum se gândește la poporul român.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu