Ce este al nostru

O puștoaică de 15 ani din ungurime și-a prins părul cu o bentiță tricoloră românească și a mers așa la școală, tocmai de ziua mondială a maghiarilor de pretutindeni. Cu greu acest fapt ar putea deveni o știre mediatică. Doar că situația a fost completată de o dăscăliță sau chiar de mai mulți maturi din școală, care au considerat că este bine să o apostrofeze pe tânăra domnișoară că nu este frumos să se dea româncă între ungurii din Covasna, tocmai de ziua lor. Astfel, nimicul a devenit o știre: un copil român este urgisit în România pentru că vrea să se arate așa cum este, între ungurii tot din România.

În câteva zile, media socială și, apoi, „televiziunile” s-au umplut de opinii și detalii despre întâmplare. S-au creat câteva pagini de sprijin pe Facebook, s-a inițiat și cel puțin o petiție de condamnare a gestului dascălilor de a interzice bentița tricoloră la elevi, copilul în cauză a fost invitat la televiziune și a fost intervievat în presă, opiniile sale teribiliste sau cuminți devenind subiect de comentarii ale unor adulți flămânzi de a-și folosi capacitatea proprie de exprimare verbală, numai să li se dea un subiect. Niște reali ori închipuiți formatori de opinie au propus ca toată lumea să meargă, de acum încolo, înfășurați în tricolorul românesc, din cap până în picioare, sau, măcar, să poarte o bentiță tricoloră, la fel ca mica noastră eroină.

Ce se va alege de domnișoara respectivă este relativ ușor de imaginat. Orice fată la vârsta ei crede că succesul în viață înseamnă să te știe lumea, să se uite la tine cât mai mulți și, eventual, să te admire cu toții. Prin atenția care îi este acordată zilele acesta, acest succes este deja atins. Ce i-ar mai rămâne de realizat în restul celor 70 de ani de viață? Nimeni nu știe, iar fetei se pare că nu de asta îi pasă ei acum. S-ar putea să rămână în atenția publicului, să devină chiar o vedetă de televiziune, cum, la fel de bine, s-ar putea să pățească așa cum a pățit puștiul fotografiat în decembrie 1989 înfășurat în tricolorul românesc cu gaură în mijloc, poreclit Gavroșul Român, adică să ajungă destul de rău în viață.

Ideea de bentiță tricoloră roșu galben și albastru s-ar putea să prindă și să dăinuiască o vreme. În România sunt câteva sute de mii de împătimiți ai ideilor naționaliste, dorinici să se arate în public ca promotori ai acestor idei, deși ele nu sunt nici acum coerent și complet formulate. Lor li se adaugă câteva milioane de români  necăjiți că această calitate de român este privită mai mult ca un defect de străini și că sunt destul de mulți dintre români care se străduiesc să le dea motive străinilor să gândească astfel, printre ei numărându-se mii de membri ai așa-zisei elite românești. Deci, un însemn de frondă ar prinde bine tuturor acestor români, care s-ar mai bucura de o mică atenție meritată, mai ales că nu li se solicită niciun efort deosebit pentru asta.